Odată cu dezvoltarea continuă a tehnologiei de comunicații optice, comunicarea prin fibră optică a trecut prin cinci generații. Prin optimizarea și modernizarea fibrelor optice OM1, OM2, OM3, OM4 și OM5, s-au făcut progrese în ceea ce privește capacitatea de transmisie și distanță. Datorită necesității de caracteristici și scenarii de aplicare, fibrele optice OM5 au prezentat un impuls bun de dezvoltare.
Sistem de comunicații cu fibră optică de prima generație
1966-1976 este etapa de dezvoltare a fibrei optice de la cercetarea de bază până la aplicarea practică. În această etapă, se realizează un sistem de comunicație cu fibră optică cu lungime de undă scurtă de 850 nm și 45 MB/s, 34 MB/s cu rată redusă multimod (0,85 microni). Distanța de transmisie poate ajunge la 10 km fără amplificator releu.
Sistem de comunicații cu fibră optică de a doua generație
Din 1976 până în 1986, etapa de dezvoltare a aplicării sistemului de comunicații cu fibră optică a fost promovată energic, cu scopul de a îmbunătăți viteza de transmisie și de a crește distanța de transmisie. În această etapă, fibra optică se dezvoltă de la multi-mod la un singur mod, iar lungimea de undă de lucru se dezvoltă, de asemenea, de la 850 nm lungime de undă scurtă la 1310 nm/1550 nm lungime de undă lungă. Este realizat sistemul de comunicație cu fibră optică monomod cu o rată de transmisie de 140-565 Mb/s, iar distanța de transmisie poate ajunge la 100 km fără amplificator releu.
Sistem de comunicații cu fibră optică de a treia generație
Din 1986 până în 1996, noua tehnologie a fibrei optice a fost studiată cu scopul de a avea o capacitate super-mare și distanță super-lungă. În această etapă, se realizează un sistem de comunicații cu fibră optică monomod cu dispersie decalată de 1,55 um. Fibrele optice folosesc tehnologia de modulație externă (dispozitive electro-optice) pentru a transmite cu o viteză de până la 10 Gb/s și o distanță de transmisie de până la 150 km fără un amplificator releu.
Sistem de comunicații cu fibră optică de a patra generație
1996-2009 este epoca rețelei de transmisie prin fibră optică a sistemului digital sincron. Amplificatorul optic este introdus în sistemul de comunicații cu fibră optică, ceea ce reduce nevoia de repetoare. Folosind tehnologia de multiplexare cu diviziune a lungimii de undă, viteza de transmisie prin fibră optică (până la 10 Tb/s) este crescută, iar distanța de transmisie este de până la 160 km.
Notă: ISO/IEC 11801 a promulgat oficial gradul standard al fibrelor optice multimode în 2002, clasificând fibrele optice multimode în fibre optice OM1, OM2 și OM3, iar TIA-492-AAAD a definit oficial fibrele optice OM4 în 2009.
Sistemul de comunicații cu fibră optică de generația a cincea
Tehnologia solitonului optic este introdusă în sistemul de comunicații cu fibră optică, care folosește efectul neliniar al fibrei optice pentru a face ca undea de puls să reziste la dispersie, menținând în același timp forma de undă originală. În același timp, sistemul de comunicație cu fibră optică extinde cu succes lungimea de undă a multiplexorului de diviziune a lungimii de undă, extinzând 1530-1570 nm inițial la 1300-1650 nm. În plus, în această etapă (2016), fibra optică OM5 este pusă oficial pe linie.
